Un paradis pierdut *
















* Am facut aceste fotografii in urma cu doi ani, pe cand inca mai traia bunica mea... Cred ca am avut cumva intuitia ca va fi pentru ultima data cand o voi vedea. Si de aceea inca si mai mult mi-am dorit sa fac aceste fotografii, care nu sunt atat niste fotografii artistice, cat sunt niste fotografii marturie ale unui satuc pierdut de lume undeva in nordul Moldovei.
Tin minte ca am fotografiat tot ce mi-a iesit in cale... si cele mai banale peisaje... Mi-am dorit intrucatva sa reinvii amintirea anilor trecuti ai copilariei mele, desi parfumul copilariei s-a risipit demult, desi s-a pierdut mult din farmecul locurilor... poate din vina mea... poate din vina vremurilor...
Un lucru este sigur, acest locuri vor ramane pentru sufletul meu printre cele mai indragite... cu dealurile lui aurii... cu diminetile de vara in care soarele jucaus ne dadea desteptarea jucandu-se prin draperii... cu linistea care caracteriza acele vremuri sau copilaria mea cel putin.
Este singurul loc pe care mi-am dorit sa-l pictez, lucru pe care chiar am reusit sa-l realizez la orele de desen din clasa a IV-a... :)
Este un loc ce nu ar fi trebuit sa se piarda (ca multe altele de altfel)...

Comments

Elena said…
Minunat! Imaginile astea mi-au rascolit inima. Nu stiu daca ai intetionat sa le faci artistice sau nu, insa se vede ca ai pus suflet. Mie mi se par minunate!

Popular Posts